“Viața e construită din alegeri”, citeam undeva cândva într-o carte, iar de curând cineva a reușit să îmi aducă aminte de faptul că noi ca și ființe umane înzestrate fiind cu capacitatea de a gândi, avem posibilitatea de a face alegeri. Putem alege mereu și oricând ceea ce ne dorim. Avem puterea asta. Putem alege ce sens îi atribuim vieții noastre. Ne putem coordona gândurile și acțiunile. Totul, până la urmă, se rezumă la acțiuni și alegeri. Și fiecare acțiune își are consecința. Ce frumoasă ar fi fost viața dacă uneori nu am fi nevoiți să alegem, nu-i așa? Dar ce facem totuși când am ales deja? Dacă am ales nechibzuit? Ce se întâmplă atunci? Mai putem schimba ceva?
Nu-mi doresc să transform articolul ce urmează să-l public într-o temă filosofică, ci mai degrabă în ceva ce face plăcere oamenilor (adică voi, cei care îmi citiți și urmăriți articolele) să citească și sa las o fărâmă “din mine” aici. Tot ceea ce scriu mă reprezintă, sunt transparentă și sunt pur și simplu eu. Nimeni altcineva. Nu pot fi, în esență, altcineva. Nu știu să joc rolul altei persoane. De asemenea, nu-mi doresc să vorbesc despre persoana căreia tind să îi mulțumesc cumva prin intermediul acestui articol că mi-a oferit o doză de inspirație spre a-l scrie. Cu siguranță nu a făcut-o intenționat, dar creierul meu a zis: “Hai să scriem un articol. Tu și cu mine. Ai primit ideea principală. Ce mai aștepți?” Drept urmare, uite-mă aici, scriind. Am ales.
Choices and their consequences
Alegem. De cele mai multe ori o facem irevocabil și nu ne gândim la consecințe. Credem că am ales corect, că suntem fericiți și împăcați pentru ca de cele mai multe ori să ne dăm seama la final că am avut la dispoziție și o opțiune b), dar pe care am ignorat-o din diverse motive. Totuși, nu schimbăm nimic. Ezităm să o facem și ne complăcem acolo. Ne mulțumim cu puțin și din prea multă comoditate preferăm să rămânem blocați într-un loc, într-o situație care nu ne este neapărat favorabilă și despre care conștientizăm că nu ne aduce nicio satisfacție. Acela este momentul când apar consecințele — mama lor de consecințe — și brusc ne trezim cu gândul că am fi avut posibilitatea de a face o schimbare la un moment dat în trecut. De ce să mai schimb ceva când deja am ales? Lasă-mă doar să sufăr puțin în tăcere și am să-mi revin.
Masters of our own lives
Suntem oameni și avem dreptul să alegem greșit, avem dreptul să suferim, să plângem, să ne retragem în colțul nostru și să ne vindecăm. Avem dreptul să simțim. Să iubim și să urâm. Deși nu recomand să vă încărcați sufletul cu astfel de sentimente negative precum ura sau răzbunarea pentru că, la final, tot noi ne rănim și de ce să ne rănim când ne putem iubi?
Așa cum avem dreptul să alegem “greșit”, avem același drept de a ne gândi dacă putem schimba sau nu ceva la ceea ce am ales. Vreți să știți răspunsul meu? Da, putem schimba! Întotdeauna vom avea o a doua opțiune. Depinde de noi dacă o alegem sau nu. Până la urmă, viața, nu în asta constă? Acțiuni și alegeri. Acțiuni și alegeri. Acțiuni.
Noi acționăm după propriile principii și după simțuri. Am să fac o analogie. Spre exemplu, să presupunem că îți e foame (evident că analogia mea trebuie să fie despre mâncare) și simți că trebuie neapărat sa mănânci fiindcă dacă nu o vei face, probabil te va lua cu leșin. Ai două opțiuni: 1. te hrănești 2. nu te hrănești. E simplu. Vei acționa, deci, în consecința alegerii uneia dintre opțiunile prezentate anterior. Ei, fix așa e și în viață. Ne e foame mereu. De speranță, de curaj, de iubire, de încredere în noi, de ideea de a face lucruri mărețe, de tot ce înseamnă “bine” și trebuie să ne alimentăm. În consecință, vom acționa prin a ne hrăni sau nu. Simplu, nu? În teorie, da. Dacă încercăm să aplicăm, probabil vom ajunge să plângem singuri în baie, dar hei, vorbeam despre sentimente plăcute, deci nu asta contează.
Noi suntem maeștrii vieții noastre și a alegerilor noastre. Ne dorim să ne hrănim cu lucruri pozitive sau negative? (întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm). Deoarece de cele mai multe ori, în loc să ne alimentăm mintea și sufletul cu pozitivism, le oferim frică, lipsă de încredere în noi și gânduri precum “nu sunt suficient de bun.”
Choices speak for ourselves
Aveam o discuție la un moment dat cu cineva abordând subiectul acesta despre alegeri. Nu intenționam neapărat să facem asta, dar cumva am ajuns aici și îi spuneam în felul următor: ”Ai dreptul să alegi. Mereu l-ai avut și mereu îl vei avea. Ei bine, tu ai ales și ai ales fix ceea ce credeai că ai nevoie. Este în regulă. Serios că e. Contează doar ca peste 10 ani, când te uiți retrospectiv să zici „Am reușit. Am ales ce mi-am dorit și sunt fericit.” Să nu-ți pară rău. Niciodată. Să încerci să trăiești frumos și fără regrete. Așa cum tu ai ales, mi-am însușit dreptul de a o face și eu gândindu-mă la mine, dar nu într-un mod egoist fiindcă mă cunoști și știi că nu sunt, dar am ales să fiu fericită și promit să nu-mi pară rău.”
Trag concluzia că totul în viață depinde de noi și, cum spunea și o doamnă profesoară de limba și literatura română din liceu „Ceea ce își face omul cu mâna lui, se numește lucru manual.”
Nu sunt în măsura de a oferi sfaturi nimănui, însă, aș putea totuși să vă spun să fiți mereu atenți la ceea ce alegeți. Indiferent în ce circumstanță vă aflați. Nu alegeți atunci când sunteți nervoși sau supărați. Alegeți când mintea vă este limpede și liniștită. Aveți încredere în voi. Nu vă plafonați. Nu vă complăceți în situații care vă întristează. Fiți curajoși. Fiți voi. Alegeți întotdeauna ceea ce vă face fericiți. Mergeți unde vă este cel mai frică și depășiți teama de necunoscut. Alegeți drumul care vi se pare cel mai întortocheat și dificil. Va merita.
Aveți grijă de voi și de sufletul vostru.
Love,
Oana
Sursă imagini: Pinterest & freepik
🙏👍Bravo… superb spus
mulțumesc mult! 🤍