MÁMĂ, mame, s.f. un soi de creatură mitologică care aparține de domeniul fantasticului, de prin basme și povești de adormit pruncii, venită pe Pământ cu scopul de a aduce bucurie în sufletele oamenilor, în special al copiilor. „Mamă” – femeie frumoasă, iubitoare, grijulie, cu suflet bun pregătită mereu să îți sară în ajutor. Un fel de zână bună în jeans și tricou adaptată secolului XXI.

Yesterday’s day.

27 ianuarie. Ieri a fost ziua de naștere a mamei mele. Articolul acesta intenționam să îl scriu și să îl postez pe blog chiar ieri, dar inspirația mi-a venit la ore târzii și știam că nu voi reuși să finalizez so here it goes.

Nu am să vă spun, însă, vârsta pe care a împlinit-o fiindcă știu că îmi citește articolele (e susținătorul meu numărul 1) și s-ar supăra dacă aș „divulga” iernile împlinite, fiindcă în anilor trecuți și a ridurilor care i s-au adunat sub ochii blânzi de-a lungul timpului, e un spirit tânăr și plin de viață. Uneori e chiar mai vioaie decât mine. Mă întreb de unde are atât de multă energie având în vedere puterea de care mereu dă dovadă. Nu am văzut-o niciodată plângând (sau cel puțin nu îmi amintesc). Poate s-a ascuns de mine și de sora mea să nu o vedem și să nu ne întristăm. Poate că a ținut totul în ea și s-a descărcat în tăcere și în întuneric, singură. Ea e femeia care m-a învățat să fiu puternică și independentă, „ să am lucrul meu”, să lupt mereu pentru ce îmi doresc și să nu renunț niciodată. Mi-a fost alături în toate momentele vieții, chiar și în cele mai nefericite. A fost acolo. Întotdeauna. Pentru asta îi sunt recunoscătoare. Niciodată nu a renunțat din a mă încuraja și a-mi spune să-mi urmez visele. “O să reușești!” aud asta mereu chiar și când nu e lângă mine.

Some sort of superwoman

Acest articol e despre ea, despre femeia care m-a născut, crescut și educat. Oricât de multe cuvinte aș scrie, simt că nu vor fi niciodată suficiente, așa că am să încerc sa mă rezum la ceea ce consider că e esențial.

Fiecare dintre noi își iubește mama. Dacă nu o faceți, do it now! Cât mai aveți timp! Go and love your mothers! Apreciați-le! Spune-ți-le cât de mult le iubiți! Până nu e prea târziu. Când merg acasă, în orașul natal și îmi văd părinții, devin tristă gândindu-mă că pe zi ce trece îmbătrânesc, iar noi copiii, creștem a.k.a îmbătrânim odată cu ei. Acesta e cursul vieții, sunt conștientă, dar sunt om și îmi rezerv dreptul de fi tristă uneori. Totuși, gândurile de genul acesta mi se șterg repede din minte fiindcă acasă — din cauza atmosferei mai mult decât plăcută și a oamenilor care o creează — niciodată nu reușesc sau nu am timp să am gânduri negative, iar eu din fire sunt o persoană veselă și optimistă.

Oravița e un orășel situat în județul Caraș-Severin la aproximativ 110 km de Timișoara în care posibilitățile îți sunt limitate, dar când sunt acasă, mă simt cu totul diferit. E mama acolo. E bunica. E motanul meu, Lolo. E familia mea și avându-i pe ei mă simt cel mai bine. Problemele nu își au locul acolo. Mă simt liniștită.

Mama, ești o super femeie pentru mine. Mereu te-am considerat minunată ca și când ai fi venit de pe vreun tărâm al imaginației și irealului. Cum de reușești să le faci mereu pe toate? Cum de nu obosești? Cum de ești mereu aici și acolo și peste tot? Cum de mai poți?

Back of my mind

Îmi amintesc vizitele la medic. Tu ți le mai aduci aminte? Și drumurile pe care le făceam la Timișoara periodic încercând să rezolvăm diverse probleme medicale. Mai ții minte când veneam de la școală și mă așteptai cu masa pregătită? Tu și buni. Erau zile când nu-mi plăcea ce ai gătit, mai făceam mofturi ca orice copil. Acum te-aș invita să-mi gătești felurile alea de mâncare în Timișoara că parcă îmi e dor de ele. Îți mai aduci aminte vizitele de la școală când veneai și o rugai pe profa de mate să mă ajute mai mult în timpul orelor de clasă fiindcă nu mă descurcam? Buni m-a ajutat la matematică atât cât a știut și temele cu ea le făceam, dar a venit un moment când programa școlară a depășit-o.

Îți mai aduci aminte serile de vară când îți ceream voie să ies afară, iar tu-mi stabileai ora de intrare în casă, iar eu veneam la câteva ore după? Mă mai certai tu când în sfârșit ajungeam acasă și eu mă supăram, dar veneai la mine în cameră și mă sărutai pe frunte și-mi spuneai că mă iubești și-mi trecea, chiar dacă eu eram în continuare îmbufnată și nu arătam asta. Știi doar cât de orgolios poate să fie un Taur.

Mamă, sunt atât de multe lucruri care îmi trec acum prin fața ochilor. Amintiri, gânduri, imagini, persoane și momente. Ești cu adevărat o persoană specială pe care o apreciez mai mult decât ar putea exprima cuvintele vreodată, iar tu știi că mereu am cuvintele la mine. Așa mi-ai spus de mică. Mi-ai oferit încredere și mi-ai crescut stima de sine. Haide să nu dăm vina doar pe zodie. În esență, chiar dacă ești departe și fizic te văd rar, vreau să îți amintești că Oana te respectă și te iubește. Ugh, devin siropoasă și știi că nu mă caracterizează. Ai reținut, da?

 

Mulțumesc că-mi ești mamă, prietenă, că mă înțelegi — știu că nu o faci mereu, nici eu nu mă înțeleg întotdeauna — și că ai fost, ești și vei fi aici și acolo și peste tot ori de câte ori voi avea nevoie de tine.

Primul strigăt te-a făcut fericită. Pentru restul să mă ierți, mamă!

Love,

Oana

Sursă imagini: cuvinte celebre & freepik

2 Comments

  1. Peste ani, o să te uita la articolul asta zâmbind.

    1. And I’ll be like: ”You did it, girl!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *